Atribuirea traseelor judeţene a avut loc şi o aparentă linişte s-a aşternut în piaţă. Însă modificările legislative care se pregătesc ar putea schimba radical modul în care se desfăşoară transportul regulat judeţean după 2019.
Dezvoltarea dialogului cu autorităţile locale pare să fie un pas obligatoriu pentru transportatori. „Trebuie concentrate energie şi timp pentru întărirea structurilor la nivel judeţean şi local. Avem, pe de o parte, componenta legislativă, care urmează să fie modificată în următorii doi-trei ani şi care va începe să îşi producă efectele după expirarea valabilităţii actualelor licenţe de traseu judeţean, dar, totodată, în această perioadă, la nivelul autorităţilor locale, se întâmplă lucruri importante. Mă refer la mult discutatele înfiinţări ale Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară, coroborate cu apariţia unor autorităţi metropolitane de transport. Transportatorii judeţeni trebuie să fie parte activă în ceea ce înseamnă apariţia acestor structuri, prerogativele lor şi, totodată, trebuie să devină parte activă a viitoarelor formule de serviciu public de transport“, a arătat consultantul în transporturi Augustin Hagiu.
Adaptarea cât mai precisă a serviciului de transport la nevoile fiecărei localităţi atinse de un traseu poate începe imediat. „La nivelul fiecărei localităţi care are legătură cu graficele de circulaţie ale operatorilor, sfatul meu este ca transportatorii să închege relaţii cât mai bune cu autorităţile locale, astfel încât autoritatea publică locală să devină un liant între solicitările venite de la pasageri privind calitatea, regularitatea, continuitatea, siguranţa şi confortul serviciului de transport şi operatorul de transport“, a explicat Augustin Hagiu. În multe cazuri, se constată o rupere a comunicării între pasageri şi firma de transport, iar o mai mare implicare din partea autorităţilor publice locale poate rezolva această problemă. În plus, acest demers poate ajuta operatorul de transport şi în combaterea activităţilor ilicite de transport, care apar ca fenomen în special în jurul acestor localităţi. „Operatorul de transport trebuie să meargă la primărie, să realizeze chestionare de anchetă din proprie iniţiativă, pe care cetăţenii respectivei localităţi să le completeze, să ia pulsul nemulţumirilor şi, împreună cu primăria, să găsească soluţii. Amplasarea staţiilor, ajustarea graficelor de circulaţie sunt aspecte care pot contribui la creşterea satisfacţiei călătorilor, iar acest lucru va ajuta mai târziu, atunci când operatorul va intra într-o nouă formă de atribuire. Transportatorii ar trebui să înceapă să se comporte ca operatori de servicii publice de transport, pentru că aceasta îi va ajuta în viitor“, a completat Augustin Hagiu.
Modificări la Legea 92
Mai multe modificări au fost propuse în Senat la Legea 92/2007. „Modificările aduse în Senat la Legea 92/2007 sunt punctuale şi nu rezolvă problema generală, care este legată de modul în care apare la nivelul unei regiuni obligaţia de serviciu public. Prin modificările aduse la Legea 92 ar trebui clarificate aspecte legate de serviciul de utilitate publică. Trebuie stabilită forma operaţională şi tarifară pe care le îmbracă un serviciu de utilitate publică, cum se ajunge ca un traseu sau grupă de trasee să fie considerate de utilitate publică şi care sunt paşii până acolo, cum se atribuie în mod corect, respectând Regulamentul 1370, şi ce se întâmplă cu serviciile de transport local şi judeţean care nu intră în sfera serviciilor de utilitate publică, adică nu sunt de interes economic general. Unde rămân ele ca zonă de licenţiere, ca modalitate de atribuire etc. Este o mare şansă ca în următorii patru ani aceste aspecte să fie clar reglementate“, a declarat Augustin Hagiu.
„Legat de atribuirea traseelor judeţene, au fost zone unde experienţa din 2008 la nivelul autorităţilor locale a adus beneficii în desfăşurarea atribuirii, însă au fost şi zone în care s-a uitat ce s-a întâmplat în 2008, iar abuzurile au continuat.“
Augustin Hagiu, consultant în transporturi:
„Din punctul meu de vedere, în sfera serviciilor de utilitate publică ar trebui să intre acele trasee care nu acoperă costurile operaţionale ale transportatorilor, iar respectivele firme ar urma să primească și compensaţii. Compensarea poate fi una financiară, directă, şi există şi varianta compensării sub forma acordării unor drepturi exclusive, prin gruparea, de exemplu, a unor trasee rentabile cu cele nerentabile.“
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
