Două evenimente importante au avut loc în transporturi în ultima lună – protestul transportatorilor şi lansarea colaborării dintre Autoritatea Rutieră Română şi Bursa Transport pentru verificarea valabilităţii licenţelor. Împreună, cele două evenimente ilustrează extrem de fidel starea transporturilor în ţara noastră şi a României în general. Nu trăim într-o lume normală, dar asta nu mai e un secret pentru nimeni. Transportatorii au decis să protesteze pentru că autorităţile au refuzat să le asculte doleanţele, pentru că legea transporturilor stă blocată de doi ani în Parlament, pentru că amenzile în transporturi sunt aberant de mari şi, deşi autorităţile au fost de acord cu scăderea acestora, proiectul respectiv de act normativ a rămas aparent uitat într-un sertar din Ministerul Transporturilor. De asemenea, au protestat împotriva taxelor pe infrastructura rutieră, pe care judeţele şi oraşele sunt pe cale să le adopte sau deja au făcut-o, fără a avea măcar idee asupra consecinţelor. Au protestat din cauza proiectului de licenţiere a transportului cu autovehicule de 8+1 locuri şi de la 2,4 t în sus, deşi respectiva ordonanţă de urgenţă a plecat de mai multe ori din Comisia de Industrie şi Servicii din Camera Deputaţilor către plen, dar tot de atâtea ori s-a întors şi, cel mai probabil, se va alege praful de ea şi de urgenţa ei, urmând să fie integrată în legea transporturilor – cea blocată de doi ani. Au protestat şi pentru plăcuţele cu mase şi dimensiuni, despre care toată lumea spune – neoficial – că reprezintă şpaga cuiva, dar nimeni nu îndrăzneşte să ia o poziţie oficială şi să oprească aberaţia. Sunt şi transportatori care au dorit să intre în 2014 în legalitate şi, acum, la final de an, au încercat să îşi monteze aceste plăcuţe, dar surpriză – nu au avut de unde să le achiziţioneze. Iar unii angajaţi ai RAR, mai în glumă mai în serios, i-au trimis la Fenechiu să le dea plăcuţe… Şi să nu uităm, transportatorii au protestat şi pentru acel document semnat cu ministrul transporturilor în luna mai – vestita minută, care a evitat atunci un protest, dar nu a adus nimic pentru transportatori. Iar acestea sunt doar o parte dintre motive, dar, evident, sunt mai mult decât suficiente pentru un protest naţional de amploare. Şi totuşi, protestul a fost mai degrabă mic, cu puţine camioane şi restrâns la doar câteva zone din ţară… Notabil rămâne evenimentul în premieră europeană, ce marchează colaborarea dintre ARR şi BursaTransport, prin care se va elimina riscul furtului de marfă prin utilizarea unei false identităţi. Este un instrument foarte util, ce creşte substanţial siguranţa pe piaţa transporturilor. Este remarcabilă implicarea ARR, care avea mai mult ca niciodată motive, chiar pertinente, să refuze o asemenea colaborare – instituţia trece printr-un proces de schimbare în ultimii ani, a pierdut partea de control în trafic, a intrat într-o zonă nesustenabilă din punct de vedere financiar, care s-a rezolvat abia de curând… Şi totuşi, asumându-şi riscurile, conducerea ARR a asigurat accesul la baza de date. Sper ca sistemul să funcţioneze şi cred că, mai mult decât combaterea furturilor, va deveni foarte interesant pentru transportatori să descopere câte dintre camioanele cu care se întâlnesc în piaţă nu au copii conforme şi câte firme concurente nu deţin licenţă de transport. Să încercăm să tragem o concluzie: la un protest atât de justificat participă doar puţini transportatori, iar o autoritate, care putea invoca o mie de motive să se eschiveze, decide să devină transparentă… În România, totul este posibil şi tocmai de aceea fiecare pas trebuie realizat cu grijă. Iar normalitatea trebuie uneori forţată – prin exemplul puţinilor transportatori care protestează atunci când este justificat să o facă sau al unei autorităţi care pune la dispoziţia pieţei un instrument de „măsură“ a legalităţii. Şi pentru că tot vorbim despre „anormalitatea“ în care trăim, iar acest termen e perceput uneori prea vag, am să vă ofer o definiţie personală: „Anormal“ este acea stare în care adevărul devine nociv, majoritatea preferând să îl ţină ascuns. Vă doresc din toată inima un nou an puţin mai normal!
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
