Luna aceasta am realizat un drive-test cu unul dintre camioanele de ultimă generație. De fapt, a fost un veritabil curs de conducere economică, cu două etape de șofat (pe același traseu) intercalate de o ședință de analiză a stilului de condus și recomandări.
Am încercat să pun în aplicare toate sfaturile primite, iar rezultatele au fost foarte bune – aproximativ 5% reducere a consumului de carburant și o creștere a vitezei medii, de asemenea, cu 5%.
Acesta este nivelul normal scontat de ameliorare a performanțelor după un asemenea curs de pregătire. Este o îmbunătățire importantă?
În mod cert, răspunsul este afirmativ. 5% mai puțin carburant consumat înseamnă peste 2% mai mult profit pentru companie, fără a mai socoti creșterea vitezei medii, adică mai mulți km parcurși, și deci, din nou mai mult profit. Și totuși…
Pentru a aplica sfaturile primite, efortul depus a fost unul important, chiar dacă am parcurs traseul în puțin peste o oră.
Veți spune că exagerez, mai ales că discutăm de un camion modern, cu o cabină confortabilă, cutie de viteză automată, tempomat și multe alte sisteme menite să ajute șoferul.
Problema este că, pentru a obține performanță, trebuie să folosești toate aceste sisteme – cum și când trebuie. Presiunea psihică, concentrarea continuă, angajamentul permanent sunt factori reali, fără de care performanța nu poate fi menținută. Sigur, în timp, senzația de epuizare se estompează, pe măsură ce tehnicile de conducere economică intră în reflex, însă concentrarea trebuie să rămână la un nivel ridicat tot timpul.
Și atunci m-am întrebat: de ce am făcut așa ceva?
De ce ar face asta un șofer?
Pentru bani? Poate, dar mă întreb cât de motivat poate rămâne un șofer care primește câteva sute de lei în plus față de salariul obișnuit. Va fi mulțumit o lună, două… maxim trei. Și apoi?
Iar bonificația nu mai poate crește. O dată pentru că după școlarizare, există o primă reducere spectaculoasă a consumului de carburant. Ulterior, pot exista în continuare scăderi ale consumului, însă mult mai mici.
Cel de-al doilea motiv pentru care bonificațiile nu pot depăși un nivel relativ scăzut este pur matematic, legat de regulile economice. O creștere a profitabilității cu 2 sau 3% înseamnă mult pentru o companie, mai ales dacă are multe camioane și implicit o cifră de afaceri mare. Însă dacă această creștere a profitului este transpusă la nivelul unui șofer, suma devine mică, fiind, totodată, afectată de fiscalitate.
Concluzia – componenta financiară este importantă, dar, în mod cert, insuficientă. Mai ales că este mult mai ușor să scazi norma de consum pe măsură ce camioanele devin mai performante, lăsând șoferul să își rotunjească singur veniturile prin obținerea unui consum real inferior celui impus. Însă, în acest caz, utilizat pe scară largă în transporturi, relația angajat-angajator suferă. În principal din cauza lipsei de onestitate.
Eu am realizat acest test din pasiune. Din dorința de a vedea cât de economic poate fi un camion modern și cât de capabil sunt eu să ating zona performanței.
Dar cum poți păstra vie pasiunea unui șofer pentru propria meserie?
Aceasta este o misiune care depășeșete puterile unei singure companii, indiferent cât de mare este.
Dar dacă mai multe companii ar demara un studiu în acest sens… Dacă stai să te gândești, efortul nu ar fi prea mare. S-ar putea lucra pe un lot de 10% dintre șoferi, aleși la întâmplare. Ar fi nevoie de un profesor de transporturi, un psiholog și un instructor pentru condus economic, care să predea la această mini-universitate a șoferilor. După câteva luni, companiile participante ar putea formula concluzii pe care să le împărtășească întregii piețe.
Ar putea fi începutul schimbării – de la șoferi care lucrează doar din nevoie către o meserie făcută cu pasiune. Întreaga piață a transporturilor ar beneficia de informații certe acolo unde astăzi există doar bănuieli. Iar cursa pentru îmbunătățirea performanțelor ar scăpa de limitele impuse astăzi.
Capitalul de imagine câștigat de companiile participante la un asemenea studiu ar fi… spectaculos.
Radu BORCESCU
