Bogdan este un transportator tipic. A deschis firma în urmă cu aproape 20 de ani și a știut să treacă peste momentele dificile cu realism și să rămână cu picioarele pe pământ, atunci când piața părea să ofere oportunități fantastice. A dezvoltat firma încet, către ceea ce am putea cataloga, astăzi, o companie medie de transport (conform standardelor românești).
Se plânge și el, ca majoritatea transportatorilor, de condițiile tot mai grele – șoferi, infrastructură, fiscalitate, prețul motorinei, legislația europeană și românească… Și ajungem, adesea, la sintagma „dacă eram mai uniți…”
În ultima vreme, aud tot mai mulți oameni vorbind despre unitatea slabă în rândul transportatorilor. Dar, oare, este adevărat? Atât cât am putut vedea, breasla transportatorilor este una dintre cele mai unite din țara noastră și acest lucru s-a putut vedea cel mai bine în momentele „dificile”. Și, mai mult decât atât, avem o stabilitate extraordinară la nivelul asociațiilor patronale. Practic, aceleași asociații sunt active de ani de zile și rezistă pe o piață care le este, mai degrabă, ostilă, cu cotizații plătite doar atunci când sunt probleme de rezolvat și autorități care, în lipsa unor strategii pe termen lung, iau decizii surprinzătoare, punând mediul de afaceri într-o postură permanent defensivă.
Adevărul este că, de fiecare dată când apare un catalizator real, capacitatea asociațiilor patronale de a performa este repede activată și puterea unității nu poate fi negată. Supraacciza pe carburant, tarifele exagerate la RCA, atribuirea traseelor naționale pentru transport călători, blocarea „artificială” a unor segmente de infrastructură… sunt câteva dintre momentele „de forță”.
Ar fi nevoie de mai mult? Cu siguranță, însă pe ce alte subiecte s-ar mai putea atinge „unitatea”, în condițiile în care avem, în continuare, deosebiri radicale în modul de funcționare a afacerilor (în funcție de regiune și caracter)? Cum ar putea o asociație patronală să găsească terenul comun între o afacere care încă depinde de sprijinul „organelor de stat și de partid” și alta care se bazează doar pe argumentele economiei de piață?
Sau ce unitate asigură o firmă care plătește cotizația la patronat o singură lună pentru a achiziționa RCA la un tarif mai mic, sau a încuraja rezolvarea unei probleme punctuale și personale, iar, apoi, nu numai că rupe relațiile, dar chiar pune sub semnul întrebării legitimitatea asociației?
Ar fi multe spus, iar părerea mea este că unitatea și stabilitatea oferite de actualele asociații patronale sunt mult peste ceea ce era de așteptat, în mod realist.
Și, mai mult decât atât, în ultima vreme se simte o abordare tot mai profesionistă, un curent de modernizare, iar acest lucru este extrem de important, mai ales în contextul negocierilor privind legislația la nivel european.
Dar, poate, cel mai important aspect este faptul că, în sfârșit, se pare că a fost realizat pasul către o atitudine cu adevărat „patronală”.
Bogdan nu este membru în nicio asociație patronală, însă îl apreciez pentru faptul că nu le pune la îndoială utilitatea și, mai ales, nu încearcă să îi convingă și pe alții de justețea deciziei sale.
Mi-ar plăcea să cred că, până la urmă, va decide să devină membru, însă știu că sunt șanse foarte mici să se întâmple asta. Așa că… baftă tuturor transportatorilor!
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
