În dese rânduri, am fost întrebat cum lucrez cu șoferii care provin din alte țări, sau cum facem față barierelor lingvistice, culturale, dar și altor lucruri, la care trebuie să te adaptezi, atunci când lucrezi cu un cetățean care provine dintr-o altă zonă culturală.
Cred că trebuie să o luăm cu începutul. Înainte de toate, trebuie să fii destul de conștient de criza mare de șoferi profesioniști care exista pe piață, atât în România, cât și în întreaga Europă. În același timp, sa realizezi că România nu produce atât de mulți posesori de categoria C+E câți sunt necesari pe piața internă… dar ce să mai zicem și de câți iau calea vestului! Nu reușești să-ți planifici, doar cu resursele umane din țară, o creștere a afacerii, când știi ce criză mare de personal există.
Odată ce ajungi să fii conștient că este o reală problemă și ajungi să te gândești ca ești dispus să investești în forța de muncă din afara granițelor UE, trebuie să ai maturitatea necesară să conștientizezi că lucrurile nu vor fi ușoare și că drumul pe care urmează să-l apuci nu va fi unul care să nu fie presărat cu multe obstacole, dar și cu enorm de multe provocări.
Dar încotro să mă îndrept, ca țară? Unde să recrutez? O fi mai buni șoferii din Filipine sau cei din Nepal ?
Ei bine, nu există o garanție a succesului, indiferent către ce țară dorești să te îndrepți. Fiecare națiune are particularitățile ei din punctul de vedere al culturii, al abordării etc., iar alegerea unei țări anume de unde dorești să-ți aduci următorii șoferi trebuie asumată și construit în jurul ei.
Abordarea profesionistă
Pentru o abordare profesionistă și corectă, este necesară o foarte bună documentare a culturii țării de origine. Știu că mulți fac afirmații similare, însă spun cu toată încrederea că acest lucru este mai mult decât necesar. Fără o astfel de abordare, nu vei înțelege niciodată de ce șoferul are anumite comportamente/practici.
Bariera lingvistică, n-ar trebui să fie o piedică, asta atâta timp cât, pe lângă șofer, în funcție de dimensiunea companiei tale, se aduce și personal auxiliar, gen dispeceri sau poziții care să le ofere suport noilor veniți. Acest lucru face integrarea mai ușoară și mai puțin tensionată, în rândul organizației.
Având în vedere că, atunci când imporți forță de muncă din afara UE, cei mai mulți șoferi nu sunt la curent cu regulamentele europene, fapt care necesită foarte multă instruire și perseverență din partea angajatorului, până când acesta este sigur că oamenii înțeleg ce au de făcut și ce nu, altfel, compania se expune unor riscuri uriașe de amenzi și controale.
Odată înțelese cultura și practicile din țara de proveniență a noului/noilor angajați, aceștia te vor respecta într-un mod deosebit. Dacă ar fi să fac o comparație, poate ceva similar modului în care șoferii noștri profesioniști care muncesc în vestul Europei își apreciază dispecerii, managerii sau patronii din țările unde sunt angajați.
Bineînțeles că sunt foarte multe detalii de care trebuie să se țină cont, atât de multe încât mi-ar fi greu să le expun în materialul de față, din motive ce țin de spațiul editorial, însă le vom dezvolta în articole viitoare.
Într-un webinar organizat de IRU, la data de 8 februarie 2023, se afirma, cu foarte multă îngrijorare, că România este una dintre țările cele mai afectate de lipsa șoferilor profesioniști, lucru care nu poate fi negat. Alternativa cu șoferii profesioniști extra-comunitari este o abordare sănătoasă căreia i se pot aduce soluții practice, pentru angajare și formare, împreună cu autoritățile române, și care să dureze un timp cât mai rezonabil.
Anumite exemple din țări ale blocului estic pot fi luate și analizate, iar cele mai bune practici se pot introduce și la noi, pentru a mai relaxa din această presiune uriașă.
Alexandru BORZA
manager flotă
borza.alex@gmail.com
