RPTCY 2019: Căutarea celui mai bun model

O puternică confruntare are loc în transportul rutier de călători – se dezbate (aproape de la zero) modul în care ar trebui să se desfășoare, pentru a se ajunge, într-o primă fază, la un cadru legislativ corect.

Sunt câteva întrebări care așteaptă, în continuare, un răspuns coerent. De exemplu: Încurajăm transportul realizat de firme private, sau preferăm companiile de Stat? Susținem reglarea pieței în mod „natural”, prin asigurarea unui cadru ce permite călătorului să aleagă, iar firmelor de transport să se concureze direct? Sau preferăm o piață reglementată în amănunt și cu o concurență restrânsă? Cât de obligatorie este legislația europeană pentru transportul desfășurat în România? Cum încurajăm protecția mediului și a sănătății populației?

Lista întrebărilor poate continua, însă, aparent, se preferă metoda „pompieristică” în care fiecare entitate se concentrează să rezolve punctual fiecare problemă cu care se confruntă, încercând să obțină avantaje maxime, atunci când conjunctura permite și să blocheze orice schimbare, în caz contrar.

Astfel, schimbarea are loc relativ haotic și modelul sau modelele câștigătoare nu vor fi conturate cu claritate, ci, mai degrabă, vor fi caracterizate prin capacitatea de adaptare.

Salturi uriașe pentru transportul local

Întărirea bugetelor locale, șansa fondurilor europene, precum și împletirea viziunii de dezvoltare urbană cu un transport public local modern au dus la o dezvoltare spectaculoasă a transportului public local, în multe orașe din România. Iar procesul este abia la început. Ceea ce vedem cu ochiul liber – înnoirea parcului de mijloace de transport – reprezintă doar vârful iceberg-ului. Se investește semnificativ în sisteme inteligente de management al transportului, de informare a călătorilor și modalități cât mai facile pentru plata călătoriei. Și, poate, cel mai important, se pune tot mai mult accent pe oameni – calitatea managementului, motivarea angajaților și pregătirea profesională.

Iar aceste companii de transport, în general, deținute de consiliul local, își cresc impactul asupra vieții comunității (dincolo de transport), implicându-se în diverse proiecte sociale, culturale sau turistice.

Apariția flotelor nepoluante, sau cu un grad redus al emisiilor (electric și CNG) reprezintă o altă dovadă a perioadei pozitive pe care transportul public local o traversează. Bineînțeles, fondurile europene joacă un rol major, la acest capitol.

Eforturile principale sunt concentrate, într-o primă fază, pe modernizarea transportului în interiorul orașelor, pe viitor, însă… Este de așteptat ca multe dintre companiile de transport local să dezvolte, în anii ce urmează, transportul „metropolitan”. Indiferent că va fi vorba de ADI, sau o nouă formă de organizare a transportului județean, sau o viitoare lege privind zonele metropolitane… există un interes în creștere pentru integrarea transportului din orașele importante și în localitățile învecinate, iar, acum, apar și mijloacele necesare.

Transportul național – incertitudinea se prelungește

Transportul regulat, la nivel național, traversează, poate, cea mai haotică perioadă dintotdeauna. În plin proces de atribuire a programului de transport interjudețean și de pregătiri intense pentru atribuirea programelor județene, au apărut două proiecte de OUG care schimbă, radical, regulile.

O prelungire pe patru ani a valabilității actualelor licențe și trecerea „județenelor” la ARR? Aparent, transportatorii titulari, astăzi, pe trasee au scris cu propria mână aceste ordonanțe. Dacă Guvernul este atât de dispus, astăzi, să accepte orice, mă întreb de ce nu se prevede și o titularizare pentru totdeauna – licențele de traseu să devină proprietatea exclusivă a firmelor care le dețin!

Înainte de a dezbate dacă este bine sau corect… nu este acesta același Guvern care, anul trecut, mergea în direcția liberalizării la transportul interjudețean și a acordării unor atribuții sporite consiliilor județene, pentru transportul regulat județean? Pot înțelege că, atunci când se schimbă „bucătarul”, mâncarea are alt gust, însă, acum, parcă s-a schimbat „restaurantul” cu totul și am trecut la un alt specific. Opiniile exprimate de Consiliul Concurenței, legislația europeană și, chiar, deciziile Parlamentului României sunt aspecte dintr-un meniu care, astăzi, nu se mai servește? Doar dacă… Atunci când cineva îți promite prea multe lucruri și prea ușor… Proiectele de OUG ar putea să rămână exact asta – adică niște proiecte ce vor fi respinse, la un moment dat, din diferite motive – de exemplu, cineva le-a contestat.

În orice caz, este cel puțin straniu să mergi înainte cu procesul de atribuire, în timp ce fluturi prin fața ochilor transportatorilor un document care prevede o prelungire pe patru ani. Un ordin de ministru a lansat atribuirea. Nu ar putea tot un ordin de ministru să o oprească? De ce este nevoie de OUG, cu șanse de blocare mult mai mari? Cea mai așteptată rezolvare pare să fie o blocare a atribuirii în instanță – astfel, nimeni nu ar trebui să își asume responsabilitatea.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.