Zero emisii până în 2050

Radu Borcescu

Acesta este ambițiosul obiectiv al UE. Și nu este unul utopic, în care termenul se depărtează pe măsură ce te apropii de el. Dimpotrivă! Sunt stabilite ținte intermediare, cu cifre exprimate precis pentru 2025 și 2030, iar transporturile rutiere sunt, bineînțeles, prinse în acest proiect.

Poate 2050 vi se pare departe, însă 2030 este, practic, prezentul. Iar miza nu este una de orgoliu, în care ne întrecem pentru a fi printre primii care conduc mașini electrice, ci una de sustenabilitate. Practic, într-un timp destul de scurt (doar câteva cicluri de schimbare a flotei) trebuie să „înverzim” activitatea de transport, păstrând-o, în același timp, în zona rentablității. Adică, nu doar „verde”, ci și profitabil, pentru că transportul este realizat de firme private aproape în totalitate.

Noile tehnologii intră pe piață în ritm accelerat și asimilarea și transpunerea lor în activitatea reală vor trebui să se realizeze rapid, iar decizii neașteptate pot apărea oricând. Creșterea numărului de restricții impuse de Austria pentru anul viitor reprezintă un exemplu grăitor în acest sens.

Este nevoie de camioane noi, de a acumula experiență în utilizarea carburanților alternativi, de a fi pregătiți cu soluții atunci când restricțiile blochează deplasarea camioanelor clasice… Este clar, transporturile vor trece prin transformări importante, în următorii ani!

Dar unde suntem noi?

Ancheta privind șpăgile pentru cântar la trecerea frontierei de vest m-a readus cu picioarele pe pământ, la fel ca și cozile interminabile de camioane care vor să intre în Ungaria. Știu, ungurii sunt răi cu noi și abuzează de poziția lor geografică… Dar să privim și realitatea în față – transportatori care au inventat tot felul de mecanisme și sisteme pentru a nu plăti taxele de drum în țara vecină și a ocoli amenzile. Timpii lungi de așteptare din graniță sunt dovada numărului îngrijorător de mare al celor care sunt permanent în căutarea unui mod de a fenta legea.

Sau șpăgile la cântar, credeți că doar câțiva le ofereau? La câte persoane sunt implicate, și funcțiile acestora… Probabil vom auzi numele a cel puțin câteva zeci (dacă nu sute) de companii de transport care își plăteau astfel „avantajul competitiv”. Însă de așteptat la graniță, au așteptat cu toții – cei corecți alături de vinovați.

Tarifele nesustenabile la transport le împart, de asemenea, împreună.

Vom reuși, oare, în aceste condiții?

România a evoluat în ultimii 30 de ani, economic, dar și ca mentalitate, însă nu suntem singuri! Cursa în care ne-am înscris are un ritm tot mai alert și scopul este (măcar) să reducem distanța față de plutonul fruntaș. Asta înseamnă (printre altele), ca, în următoarele două cicluri de achiziție de autovehicule (până în 2030), să reușim ca între 30 și 50% din flotă să fie în zona „zero emisii” sau, cel puțin, emisii foarte scăzute. Poate cineva să calculeze impactul? Dacă nu, atunci avem o problemă!

„Lasă că ne descurcăm noi. Om trăi și om vedea”, zic unii. Dar nu cred că lipirea unor stickere verzi pe care să scrie „camion electric” și dosirea țevilor de eșapament astfel încât să nu le vadă polițiștii din țările occidentale pot reprezenta soluția.

Zilele trecute, am urmărit cu îngrijorare știrea privind excluderea sportivilor din Rusia din competițiile internaționale.

Autoritățile la nivel internațional par tot mai hotărâte să facă ordine, dar nu cred că ar trebui să ne dorim asta pentru transporturile românești.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

Împreună mișcăm lucrurile!

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.