Luna aceasta, am participat la un eveniment despre electrificarea transportului. O serie de specialiști, cu calcule bine făcute, au explicat avantajele acestei transformări. Doar din diferența de preț dintre motorină și kW, la care se adaugă taxele de drum, tot mai mari pentru diesel… În Germania, apărea un avantaj operațional de peste 120.000 de euro pe an, în favoarea camionului electric, iar în țările nordice putea ajunge la 200.000 de euro. În aceste condiții, aproape că nici nu mai contează faptul că un camion electric este de trei ori mai scump decât unul diesel, sau faptul că trebuie să îți asiguri propria infrastructură de reîncărcare a bateriilor.
Păi!? Gata, este clar, ne cumpărăm, cu toții, mașini electrice!
Încă din timpul prezentărilor, am avut o senzație stranie, de parcă nu eram din același film… Cifrele erau corecte și nu am nici un motiv să mă îndoiesc de acuratețea calculelor însă… Matematica nu minte! Dar transportul în România nu este matematică.
120.000 km parcurși anual de un camion, alături de prețul motorinei la pompă, sunt elemente standard de la care pleci pentru a calcula… orice, în transportul rutier. Sunt adevărurile incontestabile, acceptate de majoritatea și care aduc stabilitate în negocieri, într-un domeniu caracterizat prin instabilitate.
Este ca un club cu mulți membri, care contribuie (având interese convergente) la acest bine economic – un tarif relativ stabil și scăzut pentru transportul rutier. Și permite, totodată, ca o nouă tehnologie (camionul electric) să poată fi evaluată și comparată cu o bună acuratețe.
Ce nu funcționează, în România? De ce este atât de greu să identificăm potențialele misiuni de transport electrificabile?
Îmi spunea un transportator – „Mâine îmi cumpăr camion electric, dar clienții ar trebui să plătească un tarif de trei ori mai mare!”
Dar specialiștii din Germania arătau că avem costuri operaționale semnificativ reduse, la electric…
Și, aici, apare ruptura! Evident că nu putem generaliza, însă este evident că, în România, de multe ori, preferăm să trăim într-o minciună larg acceptată, în loc să împărtășim adevărul.
Un tarif de trei ori mai mare se apropie, adesea, de ceea ce ar însemna un tarif corect, pentru diesel. 120.000 km sunt o poveste care se raportează, poate, la cea mai bună lună a anului, înmulțită cu 12, iar celelalte luni sunt privite ca un eșec, despre care ne rușinăm să vorbim. Costurile operaționale sunt masacrate în „abatorul optimizărilor”, unde nu știi ce mai iese – piese de schimb de slabă calitate, motorină procurată „altfel”, fără AdBlue, fără tahograf, cu o amortizare luată în calcul doar atunci când este posibil… Dar, mai ales, fără clienți (stabili)!
Pentru că de aici pleacă în principal denaturarea calculelor. Și nu este vorba despre camionul electric, ci de ținta de stabilitate căutată (și, în mare, măsură atinsă) în piețele occidentale. Nu s-a ajuns acolo întâmplător, ci pentru că așa s-a dorit și au fost luate măsuri în acest sens.
Toate inovațiile, și vor fi multe, în perioada următoare, vor fi calibrate pe acea normalitate și, fără o cură de adevăr, riscăm să nu le putem utiliza, să rămânem în urmă… din nou. Și tocmai acum, când credeam că ne-am integrat în „lumea bună”.
Un camion nou nu este același lucru cu unul vechi, de peste zece ani, o rută pe autostradă diferă de una pe drum național, câteva ore de așteptare la încărcare/descărcare nu se compară cu câteva minute, comenzile consistente pe tot anul diferă major de comenzi consistente pe 2-3 luni din an… Lista poate continua și, până la urmă, discutăm de un proces continuu, în care ne evaluăm unii pe alții și propriile afaceri.
Sigur că tot acest efort și toate aceste calcule vor duce, probabil, la concluzia că este nevoie de o majorare a tarifelor de transport, însă nu acesta este scopul în sine, ci ar putea deveni o consecință a faptului că ați făcut calculele, ați renunțat la compromisuri riscante, ați stabilit o perioadă în care trebuie recuperată investiția…
La una dintre conferințele ZIUA CARGO, un client important de transport spunea că nu este îngrijorat de majorarea tarifelor de transport, ci, mai ales, de posibilitatea ca firmele concurente să aibă acces la un transport mai ieftin.
Practic, păstrând această logică, pentru a putea majora tarifele, ar trebui să poți promite că nu mai vinzi ieftin! Și chiar să respecți acest angajament!
Trebuie să poți spune adevărul… În caz contrar, curând, vom avea de înfruntat provocări mult mai mari decât cele de astăzi.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
