Cutia stricată

„Aș putea pleca mai devreme astăzi?”, sau „Mâine aș putea lucra de acasă?”

Pot părea întrebări firești pe care un angajat să le adreseze managerului sau patronului… dacă am fi încă în anii `90.

Să ne gândim… Ce ar putea răspunde managerul/patronul?

„Da, sigur. Nicio problemă.” – astfel, ar fi catalog drept un șef bun și așa și trebuie, mai ales având în vedere problemele legate de forța de muncă. Chiar dacă, astfel, riscă să apară unele disfuncționalități, la nivel operațional.

„Nu!” – un șef puternic și care pune interesele firmei înainte de toate nu ar trebui să facă concesii. O firmă se dezvoltă doar având la bază reguli clare, pe care toată lumea trebuie să le respecte.

Radu Borcescu, redactor șef Ziua Cargo

Sau, poate, patronul/managerul ar trebui să păstreze opțiunile deschise – uneori „da”, alteori „nu”, în funcție de moment, de cât de aglomerată este activitatea, de riscul apariției unor întârzieri în raport cu ceilalți colegi sau cu clienții…

De fapt, astăzi, asemenea întrebări înseamnă aproape sigur că firma are probleme. Și, în consecință, oricare răspuns are șanse reduse să amelioreze situația.

Putem identifica două aspecte principale (negative) – angajații respectivei firme nu știu dacă pot lipsi fizic de la birou și ce consecințe ar avea lipsa lor. Nu știu, sau nu vor să își asume răspunderea! Oricare ar fi cauza… este rău! Practic, discutăm despre niște angajați care nu știu ce urmează să facă în următoarele ore, sau a doua zi… sau, mai rău, știu/bănuiesc ce au de făcut, însă nu vor să își asume răspunderea. Practic, întrebarea este o invitație la adresa „șefului”, ca acesta să recunoască faptul că nu este un conducător iscusit, nu a reușit să facă un program coerent, pe care să îl înțeleagă angajații și, pe viitor, ar trebui să facă niște schimbări, să devină mai bun…

Cel de-al doilea aspect este și mai neplăcut. Practic, întrebarea erodează unul dintre cei mai importanți piloni ai afacerii – timpul managerului/patronului! Este timpul care ar trebui folosit pentru inovație, pentru dezvoltare, pentru strategii care să ducă firma mai departe. Dacă patronul ajunge să facă programul angajaților, să le spună ce și când să facă, să știe ce implică plecatul mai devreme acasă… hm! Cu 20 de ani în urmă, o asemenea abordare poate ar fi trecut neobservată. La ora actuală, un asemenea business își diminuează drastic șansele de supraviețuire.

Și, până la urmă, ideea de „șef”… Sper ca măcar cititorii ZIUA CARGO să înțeleagă cât de perimată a devenit și faptul că nu are impact asupra productivității (decât, poate, unul negativ). Orice organizație are nevoie de reguli, de proceduri, de ținte… și da, de lideri, de oameni cu experiență, de suport, atunci când apar momente dificile.

„Șef” presupune o persoană care are putere absolută, care poate sfida regulile și deciziile lui au putere de lege… așa cum spuneam, a funcționat acum ceva ani, dar nu mai este cazul.

Anticipez ce veți spune – „atunci când lucrezi cu șoferii și cu angajații din depozite…” Știu, și aveți perfectă dreptate! Este de maxim bun simț să nu faceți nicio schimbare și să continuați să întăriți ideea de autoritate tip „șef”. Mă gândesc, totuși, că, istoric vorbind, puțină valoare poate produce urmarea drumurilor pe care merge majoritatea. Poate nu degeaba se spune tot mai des că este nevoie „să gândim în afara cutiei” (thinking outside the box).

Citeam într-o carte despre îngrijorarea managerilor de top, la nivel mondial, care au observat că (statistic vorbind), într-un oraș care își dublează mărimea, inovația și productivitatea per cap de locuitor cresc cu 15%. Însă, atunci când companiile devin mai mari, trendul este opus, la nivelul angajaților. Se caută soluții și unii, chiar, le-au găsit! Merită să citiți despre acestea și să faceți propriile încercări, însă nu veți avea timp și nici energie, dacă veți continua să vă irosiți resursele cu aspecte legate de a fi „șef”.

Anticipez o nouă replică – „pentru a avea angajați buni, cu experiență și a-i motiva să își asume responsabilitatea, este nevoie de salarii mari, investiții în sisteme moderne, timp pentru cursuri la care aceștia să participe… cum ar putea o firmă românească să acopere toate acestea, când avem marje atât de reduse?” Din nou aveți perfectă dreptate! Deci nu este nimic de făcut? Ne așteptăm destinul implacabil, legați la ochi?

Am citit, de curând, interviul acordat de directorul general al unei mari companii la nivel mondial – mii de angajați, prezență pe mai multe continente, clienți/firme de toate dimensiunile… Prețurile pentru produsele pe care le realizează au fost majorate semnificativ, în contextul pe care îl știm cu toții. Însă, mai mult decât atât, directorul general afirma că, pentru a traversa perioada critică a transformărilor obligatorii de astăzi – în legătură cu protecția mediului, eficiența energetică, digitalizare – compania pe care o conduce are nevoie de cel puțin 8% rată a profitului. Într-un fel, își cerea scuze pentru prețurile atât de mult mărite și, în același timp, făcea promisiunea că va merita, iar clienții vor avea acces la o tehnologie care să le permită să funcționeze profitabil. Cu alte cuvinte, chiar dacă plătesc mai mult astăzi, se vor asigura că mâine vor avea același furnizor, cu produse la fel sau chiar mai competitive, în raport cu ceilalți furnizori.

Adică, un transportator sau un logistician ar putea merge la clienți să le prezinte planul de dezvoltare pentru următoarea perioadă și, în consecință, să pretindă tarife care să asigure marja necesară? Sună utopic, dar ați încercat? Măcar să schițați în minte un asemenea plan de modernizare…

Timp veți avea destul, odată ce renunțați la partea cu „șefia”.

Până la urmă, ce alternativă aveți, mai ales că astăzi, „cutia” în care funcționăm este complet stricată. Dar știați deja asta, nu-i așa?

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

Împreună mișcăm lucrurile!

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.